acum
decembrie 1, 2012 § Un comentariu
acum când ura-mi îmbrăţişează osul
şi ochii se sting în calvar
vreau să văd cum
păienjeni de lavă ţâşnesc
în bârlog
să văd cum te izbeşti
de cer
cine te-a învăţat să te izbeşti de cer?
ţi-am disecat de-atâtea
ori tremurătorii umeri
când îmi coseam în tine
aripile-mi aripi
te-am disecat de-atâtea ori
de-atâtea ori
tu nici nu ştii
câte petale am ascuns în tine
şi cum ecoul din mine le rumpe
cum nasc eu zborul în
cutia-ţi craniană
vreau să te văd cum îţi sufleci
buzele ca să începi să râzi
cine te-a invăţat să râzi aşa deosebit?
acum mă risipesc printre fire
de lână
fire de oi
şi caut să caut să nu mai
găsesc
tu nici nu ştii
tu nu mai ai fire de
lână
să mă risipesc în ele
acum când ura-mi îmbrăţişează osul
şi ochii se sting în calvar
Lecţia despre sticlă
septembrie 6, 2012 § Lasă un comentariu
şi s-a oprit
lângă un maldăr de fereşti
şi a gustat
din colţuri
şi i-a plăcut
şi iar a gustat.
fiecare fir de lemn
păstra aroma sticlei
pe care-o îmbrăţişa
fiecare fir de sticlă
păstra sângele lemnului
pe care-l înjunghia.
şi continua să
se hrănească
lin
atât de lin
încât a despuiat
sticla
şi s-a tăiat
de goliciunea ei
şi i-a plăcut
şi iar s-a tăiat
şi rănile-i toate
se vindecau
a înţeles
îmbrăţişase sticla.
acum el era
colţul
de ce nu înfloreşti?
mai 28, 2012 § 2 comentarii
azi
deschizi gura şi nu
vezi că ai crescut
gingiile nu-ţi spun nimic
sau nu vrei să le asculţi
te topeşti
după ziua de
mâine
e mai bună ca ieri
deschizi ochii îi
dezlipeşti cu greu
şi îi lipeşti la loc
e mai bine
înăuntru şi
poimâine
jelanie jelanie
înfloresc teii
deschizi braţele
şi tu eşti un tei
de ce nu înfloreşti?
tu de ce nu înfloreşti?
deschideţi porţile
mai 20, 2012 § Un comentariu
deschideţi porţile
au venit haimanalele care ronţăie orgoliu
avem stindard şifonat de minciună
şi roţi de căruţă în inimă
suntem mai rău ca boii
din carul lui Grigorescu
chiar dacă eram aici dintotdeauna
acum am venit de-adevăratelea
mai întâi
ne-am mânjit cu curaj
să fim siguri că se osifică
sau că o să-l respirăm cândva
în zadar
tăiaţi!
ceapa mă-sii
ne-am uitat sinceritatea acasă
-Şefule, ne-ar prinde bine o mână de ajutor!
(poate un şut în cur)
am vrut să ne rătăcim
şi chiar am reuşit
dar mai vrem niscai sânge de
indiferenţă
să scrâşnim din dinţi
să ne sfărâmăm claviculele
dă-ne bre lopata să ne
furăm liniile din palme
ş-apoi să le spargem
deschideţi porţile
suntem scoicile care gâdilă marea
cândva o să ajungem nisip şi o
să fie rândul ei
să ne gâdile
Sturm und drang
iulie 30, 2011 § Lasă un comentariu
Nu, n-o să-l evoc pe Schiller, nici pe Goethe.Ce-i drept, titlul ‘sturm und drang’ (furtună şi avânt) nu are legătură cu mişcarea propriu-zisă a cărui denumire îi aparţine.Cam aşe mă simt eu vara asta.
Căutai aici, căutai acolo, găsii dincolo.În mine vezi şi grindeni şi seninuri.
Allzumenschlich
iulie 14, 2011 § Lasă un comentariu
Am plantat un gând, l-am lăsat să crească şi acum mă plâng de rădăcinile-i care-mi înghit vechiul ‘a fi’ şi de roadele ce-l înnoiesc pe ‘sunt’.
Ignivagus
iunie 25, 2011 § Lasă un comentariu
M-a prins o..un..ceva
Şi nu cunosc, nu ştiu, nu cred
Nu vreau, nu înţeleg, mă-ntreb:
De unde vine această boală,
Această straşnică povară?
Din ale cărei rădăcini a răsărit,
Sufletul de mi-a robit?
Când voi gusta, iar, dulcea apă?
În locul mistuitorului meu foc,
Ce cu-ale mele gânduri sapă
Flacăra acestui joc.
‘N-al minţii-mi vuiet sper
Să scap din astă cruntă spuză
Şi ridicând ochii spre cer,
Deus ruga să-mi auză.
Iată-mă
martie 5, 2011 § Un comentariu
Am cules vânt să ajung aici,
Am fost vânt să culeg vânt
Şi am cules ca să fiu.
Să fiu…
Să fiu…
Să fiu…
Dar nu sunt.
Am cules ploaie să zbor acolo,
Am cules zborul să ajung ploaie
Şi am uitat să fiu vânt.
Să fiu…
Să fiu…
Să fiu…
Am cules visul să fiu vis
Şi am fost noapte să ajung ziuă.
Am fost ca să fiu şi sunt pentru a fi.
coajadenucă 